Ce verifică de fapt testul ăsta de prostie
Cele mai multe teste de prostie de pe internet sunt de fapt quiz-uri de cultură generală: fizică de liceu, capitale, enigme de logică, butoane care fug când dai click pe ele. Greșești una și verdictul e „prostie”, chiar dacă în viața reală te descurci de minune. Noi am vrut să testăm ceva ce contează în fiecare zi: dacă știi să citești oamenii.
De aceea întrebările sunt despre aluzii, sarcasm, glume, capcane și descurcăreala de zi cu zi. Cineva poate rezolva ecuații cu ochii închiși și tot să nu priceapă că „Bine.” cu punct înseamnă „trebuie să vorbim”. Altcineva nu ține minte nicio formulă și miroase o țeapă în două secunde. În viața reală, de a doua abilitate e nevoie mult mai des.
De ce trec aluziile pe lângă tine
O aluzie funcționează doar când doi oameni au același context. Cine îți cere „vino să-mi repari laptopul” se bazează pe tine că o să completezi restul. Dacă ai obiceiul să iei cuvintele la propriu, dacă ziua a fost lungă sau dacă pur și simplu nu te aștepți ca persoana aia să fie interesată, aluzia trece pe deasupra. Pe internet se zice simplu: „n-a prins faza”.
Aluziile scapă cel mai des oamenilor care vorbesc ei înșiși direct. Să spui una și să vrei să zici alta li se pare ciudat, așa că nici nu caută al doilea sens. Seamănă mai mult a sinceritate decât a prostie. Chiar dacă uneori te costă o întâlnire.
Sarcasmul în mesaje: de ce e atât de ușor de ratat
Față în față, sarcasmul se dă de gol prin ton, prin pauză și prin ochii dați peste cap. Într-un mesaj nu rămâne nimic din toate astea: rămân doar cuvintele, care spun opusul a ceea ce se vrea. De aceea „mersi, chiar m-ai ajutat enorm” trece atât de ușor drept recunoștință adevărată și de aceea mulți adaugă la final un „/s” sau un „glumesc” în paranteză, ca să fie siguri.
Există totuși indicii: un punct după un răspuns scurt, un 🙂 sau 🙃 pus unde nu trebuie, o politețe exagerată, un „da, sigur” la început. Dacă un mesaj sună prea drăguț pentru situație, probabil e sarcasm.
Prost ca noaptea: toate felurile de a spune că nu i-a picat fisa
Româna e foarte inventivă la capitolul ăsta. „Prost ca noaptea” e clasicul, „prost de bubuie” e varianta mai zgomotoasă, „tare de cap” și „greu de cap” sunt mai blânde, iar „umblă cu capul în nori” e pentru cei distrați. Cea mai drăguță e „nu i-a picat fisa”: vorbește despre un moment, nu despre om, și promite că, mai devreme sau mai târziu, fisa pică.
Personajele noastre au crescut din chiar imaginea asta, becul care se aprinde când îți vine ideea: un bec cu întârziere, o rotiță de încărcare, un melc, o ceață și, în final, un dop. Doar că aici toate sunt prietenoase. Ideea e să râdem împreună, nu unii de alții.
Testul de prostie cu prietenii: cum se joacă
Testul e gândit ca o provocare. Fă-l, trimite cardul pe grupul de prieteni și adaugă: „Cine a ieșit mai jos?” Prietenii o să-l facă, măcar ca să demonstreze că ei nu sunt dopul.
Distracția începe după. Comparați insignele: cine a luat Service la domiciliu, cine Minte murdară, cine Visul oricărui țepar și cine a ieșit Suflet curat. Deschideți explicațiile și găsiți întrebarea la care fiecare a răspuns altceva. Doar asta poate aprinde o seară întreagă de discuții. O singură regulă: fără supărări, prostia de aici e doar de glumă.